"Doamne Isuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu
Miluiestema Pe Mine Pacatosul"
Împotriva Reîncarnarii
Cea mai mare nebunie, pagânatate sî ratacire de la adevar este de a crede cineva ca dupa moarte sufletul omului intra în alte trupuri de oameni, dobitoace, etc. In toata învatatura Dumnezeiestilor Scripturi si a Evangheliei lui Iisus Hristos, în invataturile Sfintilor Apostoli, ale Sfintilor Parinti, nu gasim vreo marturie despre aceasta ratacire si pagânatate. Mântuitorul nostm Iisus Hristos ne arata unde merg sufletele oamenilor dupa moarte, zicând: ''Si a murit saracul si a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit si bogatul si s-a înmormantat''? apoi aratând unde s-a dus, zice: ''Si în iad ridicându-si ochii sai, fiind în chinuri, el a vazut de departe pe Avraam si pe Lazar în sânul lui''(Luca).
Si în alt loc din Sfânta Scriptura se arata unde merg sufletele oamenilor dupa moarte: atunci când tâlharul cel de-a dreapta Mântuitorului, fiind si el rastignit, îi zicea lui Iisus: ''Pomeneste-ma Doamne, când vei veni întru împaratia Ta'', aude glasul Mântuitorului: ''Adevarat graiesc tie, astazi vei fi cu mine în rai'' (Luca 23, 42-43).
Iata deci unde merg sufletele oamenilor drepti si pacatosi dupa moarte: în rai, în sânul lui Avraam, acolo unde a mers Lazar si tâlharul care s-a pocait de pacatele sale, sau în iad, unde a mers bogatul cel nemilostiv.
De unde a iesit aceasta idee de a se crede ca sufletele oamenilor dupa moarte se duc în alte trupuri? De unde a iesit aceasta ratacire ca omul moare de multe ori? Oare cei ce gândesc aceasta nebunie nu-l aud pe marele Apostol Pavel care zice ca o data este dat oamenilor sa moara, iar dupa aceea sa fie judecata? (Evrei 9, 27). Oare nu aud acesti rataciti de la adevar ce zice Sfânta Scriptura: ''...fiindca omul merge la locasul sau de veci... si ca pul berea sa se întoarca în pamânt cum a fost, iar sufletul sa se întoarcâ la Dumnezeu, Care l-a dat?'' (Eclesiastul 12 5 si 7).
0 data moare omul cu trupul sau si o data va fi învie rea mortilor. Auzi ce zice Domnul: ''Nu va mirati de aceasta, ca vine ceasul în care toti cei din mormânturi vor auzi glasul Lui. Si vor iesi cei ce au facut cele bune întru învierea vietii, iar cei ce au facut cele rele întru învierea osândirii'' (Ioan 5, 28-29).
Din toate acestea se vede destul de clar ca în ziua judecatii de apoi toate trupurile vor învia, unindu-se cu sufletele lor, pentru a primi rasplata dupa credinta si faptele pe care le-au avut în timpul existentei lor pamântesti. Si daca în aceasta existenta pamânteasca ar trece prin mai multe trupuri, începând cu aceasta zi a învierii, în care trup va ramâne sufletul? Oare va putea sufletul sa fie în acelasi timp în mai multe trupuri? Oare va putea sufletul sa fie în acelasi timp si în rai si în iad? Dar ce se va întâmpla cu trupurile ramase fara suflet, pentru ca dupa învatatura voastra se intelege a fi mai multe trupuri decât suflete?! Oare Dumnezeu creând pe om dupa chipul si asemanarea Sa l-a creat ca sa-l nimiceascâ, sa-l distruga, sa-l piarda pe undeva prin univers, ori sa-i daruiasca viata vesnica, sa-l mantuiasca? Noi credem ca l-a creat ca sa se bucure si el, omul, de bunatatea si dragostea dumnezeiasca, numai ca omul sa doreasca acest lucru si cât sta în puterea sa sa se si nevoiasca, caci Dumnezeu nu duce cu forta pe om în rai.
''Dar va zice cineva: cum înviaza mortii si cu ce trup au sa vina? Nebun ce esti! Tu, ce semeni, nu va da viata daca nu va muri. Si ceea ce semeni nu este trupul ce va sa fie, ci graunte gol, poate de grâu, sau de altceva din celelalte; iar Dumnezeu îi da un trup precum a voit si fiecarei seminte un trup al sau''. Nu pentru noi a venit Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pe pamânt si a patimit si a înviat? ''Si daca Hristos n-a înviat zadamica este atunci propovaduirea noastra, zadamica si credinta voastra'' (1 Corinteni 15, 35-38; 15, 14).
Iata ce zice si proorocul Iezechiel despre învierea mortilor: ''Fost-a mâna Domnului peste mine si m-a dus Domnul cu Duhul si m-a asezat în mijlocul unui câmp plin de oase omenesti, si m-a purtat împrejurul lor; dar iata, oasele acestea erau foarte multe pe fata pamântului si uscate de tot. Si mi-a zis Domnul: Fiul omului, vor învia oasele acestea? Iar eu am zis: Dumnezeule, numai Tu stii acestea... Asa graieste Domnul Dumnezeu oaselor acestora: Iata Eu voi face sa intre în voi duh si voi veti învia. Voi pune pe voi vine si carne va creste pe voi; va voi acoperi cu piele, voi face sa intre în voi duh si veti învia si veti sti ca Eu sunt Domnul... Deci am proorocit eu, cum mi se poruncise, si a intrat în ei duhul si au înviat si multime multa foarte de oameni s-au ridicat pe picioarele lor'' (Cap. 37). Dreptul Iov zice: ''Dar eu stiu ca Rascumparatorul meu este viu si ca El, în ziua cea de pe urma, va ridica iar din pulbere aceasta piele a mea care se destrama'' (Cap. 19, 25); si iarasi proorocul Isaia: ''Mortii Tai vor trai si trupurile lor vor învia'' (26, 19).
Cu toate acestea, cei rataciti de la adevar, fortând întelesul unor texte biblice, sustin ca si Ilie s-a întrupat în persoana Sfântului Ioan Botezatorul: ''Si daca voiti sa întelegeti, el este Ilie, cel ce va sa vina'' (Matei 11, 14). Da, este adevarat ca despre Sfântul Ioan Botezatorul s-a scris ca ''va merge inaintea Domnului cu duhul si cu puterea lui Ilie'' (Luca 1, 17) dar nu ca se va incarna în el Ilie Proorocul, ci ca Ioan Botezatorul a venit cu râvna si credinta proorocului Ilie, fiindca Ilie va veni înainte de venirea a doua a Domnului: ''Ilie într-adevar va veni si va aseza toate la loc'' (Matei 17.11). Va veni marele prooroc Ilie mai înainte de sfârsitul lumii, în timpul lui Antihrist, dar nu cu alt trup, ci cu trupul lui cu care a fost înaltat la cer în car si cu cai de foc asa cum l-a vazut Elisei (4 Imp. 2, 11-12). Asadar si Sfantul Ioan Botezatorul a venit cu credinta si cu'râvna lui Ilie, dar nu cu alt suflet si trup, ci cu al sau, cu care s-a nascut din Sfânta Elisabeta.
Inca mai aduc si acest citat din Evanghelia lui Ioan: ''Invatatorule, cine a pacatuit, acesta sau parintii lui, de s-a nascut orb?'', ceea ce ar fi însemnat. In primul caz, ca a avut si o alta viata sau vieti.
Daca se citeste cu atentie si versetul urmator, se poate observa foarte clar ca Mantuitorul nu este de acord cu aceasta parere, caci zice: ''Nici el n-a pacatuit, nici parintii lui, ci ca sa se arate în el lucrarile lui Dumnezeu (Ioan 9, 3).
Deci, admitând ca acest om a avut si alta viata, apar doua nedumeriri; prima: Daca s-a reîncarnat înseanma ca a avut pacate în alta viata, ceea ce Mântuitorul nu a admis. A doua: Daca nu a avut pacate în alta viata, nu mai era nevoie de reîncarnare, el trebuind sa fie pe undeva prin Nirvana!
Intr-adevar, ideile despre reîncarnare existau si în timpul Mantuitorului, dar nicaieri în Sfânta Scriptura nu întâlnim o aprobare a lor, ci doar adeverirea învierii si a judecatii (Apoc. 20, 11-15; 22, 12; Matei 25, 3-46; 1 Cor. 15, 12-22; 2 Petru 3, 7 s.a.).
Pe lânga toate acestea mai sustin ca Biserica a scos din Sfanta Scriptura citatele care vorbesc despre reîncarnare si chiar Evanghelia lui Toma. Daca Biserica ar fi scos citatele care adeveresc reîncarnarea, atunci le-ar fi scos pe toate si nu ar fi lasat nici aceste texte pe care le aduc acesti ''lupi îmbracati în piei de oaie''. Cât priveste asa zisa ''evanghelie'' a lui Toma, faceti o comparatie între aceasta evanghelie si celelalte Evanghelii si carti ale Noului Testament si singuri veti observa totala deosebire care exista între ele, pentru ca nu sunt scrise în acelasi ''duh al adevarului''.
Desi budhismul si hinduismul afirma ca sufletul este nemuritor, ceea ce poate fi considerat ca un produs bun, dar ca sufletul poate trece din trup în trup si se poate transforma din fire rationala în animal, aceasta este denaturare. Noi stim ca mintea, vointa, constiinta si ratiunea sunt însusiri ale sufletului si daca acceptam ca sufletul nostru trece si prin alte trupuri de animale, unde sunt atunci însusirile sufletului? Sa-i dam unui câine o bucata
de carne si sa-i spunem ora la care sa o manânce si vom vedea daca are minte sa ne înteleaga! Dar cu acesti oa meni se întâmpla ceea ce zice Duhul Sfânt: ''Iar omul în cinste fiind n-a priceput, alaturatu-s-a dobitoacelor celor fara de minte si s-a asemanat lor'' (Psalmul 48, 12).
Care religie este mai veche si mai adevarata decât a Patriarhilor, a lui Adam, a lui Sit, a lui Noe, a lui Avraam, care au fost sfinti vazatori de Dumnezeu? Si care din acesti mari si sfinti oameni ai lui Dumnezeu a lasat vreo invatatura ca sufletele oamenilor dupa moarte vor intra în alte trupuri spre a se curati de pacate? Câta nebunie este pentru un crestin sa creada în aceste învatâturi pagâne tocmai astazi când Evanghelia lui Hristos a ajuns la toate neamurile!
Noi stim din Sfânta Scriptura ca toti vom sta înaintea divanului lui Iisus Hristos la înfricosata judecata de apoi ca sa dam seama de ceea ce am lucrat prin trupul pe care îl avem si nu prin alte trupuri cum hulesc cei înselati de diavol! (Romani 14, 10; 2 Cormteni 5, 10). Nu aflam în toata Sfânta si dumnezeiasca Scriptura vreun loc în care sa se scrie ca noi dupa moarte vom da seama de cele ce am facut în mai multe vieti prin care am trecut pe acest pamânt, ci numai prin acest trup cu care ne-am nascut si am trait în lume.
Câta nebunie si ratacire în capul vreunui om sa creada ca Hristos, Mântuitorul nostru, ar fi înviat si S-ar fi proslavit dupa învierea Sa cu alt trup si nu cu acela cu care S-a nascut din Preacurata si Preasfânta Fecioara Maria! Noi avem atâtea dovezi despre patima si învierea lui Hristos Care S-a proslavit în al Sau trup si nu în
altul. Noi stim ca toate popoarele lumii se vor judeca de Hristos, dar nicaieri în Sfânta Scriptura nu scrie ca ne va judeca Budha sau Krishna sau alti idoli si slujitori demonici, si ca vom fi întrebati de acestia pentru cele ce am gresit în aceastâ viata. Acesti oameni au ajuns la atâta nebunie si împreuna cu satana, în ziua judecatii celei de apoi, vor merge în muncile cele vesnice, dupa cum zice Sfântul Apostol Iuda: ''Iar pe îngerii care nu si-au pazit vrednicia, ci au parasit locasul lor, i-a pus la pastrare sub întuneric, în lanturi vesnice, spre judecata zilei celei mari... Acestia însa defaima cele ce nu cunosc, iar cele ce --ca dobitoacele necuvântâtoare-- stiu din fire, într-acestea îsi gasesc pieirea... Valuri salbatice ale marii, care îsi spumega rusinea lor, stele ratacitoare, carora întunericul întunericului li se pastreaza în vesnicie... Iata a venit Domnul cu zecile de sfinti ai Lui, ca sa faca judecata împotriva tuturor si sa mustre pe toti nelegiuitii de toate faptele nelegiuirii lor, în care au facut faradelege si de toate cuvintele de ocara pe care ei, pacatosi, netematori de Dumnezeu, le-au rostit împotriva Lui''. Acestia cu nimic nu se deosebesc de pagâni, de atei si de diavol, care se silesc sa strice scripturile cele sfinte si adevârul din ele si sa duca la ratacire pe cei pe care îi pot însela cu minciunile lor.
Deci, tu care prin dunmezeiescul Botez ai devenit fiul lui Dumnezeu dupa dar si dai crezare acestor pagânatati, te mai poti numi crestin ? Iata cum prin ceea ce faci si crezi, tagaduiesti tocmai pe Creatorul tau. Acestora li se potrivesc cuvintele Sfântului Apostol Petru: ''Acestia însa, ca niste dobitoace fara de minte, din fire facute sa
fie prinse si nimicite, hulind cele ce nu cunosc, vor pieri în stricaciunea lor... Parasind calea cea dreapta, au ratacit... Acestia sunt izvoare fara de apa si nori purtati fara de furtuna, carora li se pastreaza, în veac, întunericul cel de nepatruns''.