"Doamne Isuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu
Miluiestema Pe Mine Pacatosul"
Fratii mei, sa ne aducem aminte de nemurirea sufletului. Sa stiti ca suntem pe pamânt strain si calatori. Auziti ce zice Psaltirea: Nemernic este omul pe pamânt si strain ca toti parintii sai. Nimeni nu ramâne în lumea aceasta. N-am venit sa stam aici. Aici este o trecere necontenita; am rasarit prin nastere si asfintim prin moarte.
Sfântul acela, dumnezeiescul Iov, zice asa: Din pântecele maicii mele am cazut în groapa. Ati auzit? Atât i s-a parut viata pe pamânt, dupa 400 de ani. Ca, dupa bataia aceea Dumnezeu i-a mai daruit 140 de ani de viata, dupa ce l-a încercat cu atâtea chinuri si boli; si atât i-a parut, ca din pântecele maicii sale a sarit în groapa. O saritura i-a parut viata.
Voi nu auziti cu ce ne aseamana Duhul Sfânt? Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; asa va înflori. Si iarasi: Zilele lui ca umbra trec. Si iarasi: Zilele mele ca umbra s-au plecat si eu ca iarba m-am uscat.
Si iarasi zice: S-au stins ca fumul zilele mele si oasele mele ca uscaciunea s-au uscat. Si iarasi: Zilele anilor nostri ca pânza paianjenului. Cu pânza paianjenului s-au asemanat zilele vietii noastre. Adica, cât este de slaba pânza paianjenului, asa-i de slaba viata noastra pe pamânt; suntem umbra, vis si floare pe pamânt!
Dumnezeu zice lui Isaia: Asculta, proorocule, striga si zi asa înaintea poporului: Tot trupul omului este iarba si toata slava omului este ca floarea ierbii. Uscatu-s-a iarba si floarea ei a cazut, iar cuvântul Domnului ramâne în veac. Deci, sa nu punem baza pe viata aceasta, ca-i umbra si vis.
Stiti ce ramâne în veci? Sufletul. Trupul vedeti ca se face tarâna. Ca îngropam si dezgropam mortii si se fac în putina vreme tarâna. Mai ales dupa o vreme nici oasele nu mai ramân; toate se fac nimic.
Asta-i si porunca cea dintâi, ca pamânt esti si în pamânt vei merge. Dar sufletul nu moare niciodata. Sufletul ramâne în vecii vecilor, ca el este duh si nu poate sa moara. Asa l-a facut Dumnezeu.
Dar, ca sa stiti ce se întâmpla cu sufletul când moare omul, am sa va spun care-i drumul sufletului imediat dupa moarte, dupa traditia Bisericii Ortodoxe.
De când murim si pâna la 40 de zile, când are loc judecata particulara a sufletului si se hotaraste de Dumnezeu unde o sa stam, la bine sau la rau, pâna la judecata de apoi, este un timp de tranzitie, adica un timp provizoriu, pentru drepti si pentru pacatosi.
Când moare omul si când îsi da sufletul, în clipa aceea apar în fata lui atâtia diavoli, câte pacate a avut omul si atâtia îngeri sfinti, câte fapte bune a avut el în viata. Asa arata Sfântul Efrem Sirul.
Si este o mare lupta atunci. Ca sfintele puteri se lupta cu diavolii cum sa ia sufletul, ca ei zic ca este al lor, ca are pacate mai multe; iar îngerii zic ca are mai multe fapte bune. Si este o mare lupta si de aceea se teme sufletul sa iasa din trup. I se leaga limba când vede toate astea. El vede atunci multe, dar nu poate sa spuna. El ar spune: "Uite, câti diavoli au venit!".
A vazut la Agapia Veche, parintele Eftimie, cu o saptamâna înainte de a muri, cum se luptau îngerii cu diavolii pentru suflet, zicând: "Uite cum se lupta! Îngerii Domnului sunt cu cununi de aur pe cap si-i lovesc pe draci. Uite cum fug!"
Cu o saptamâna înainte a spus când va muri, caci a fost un om ales al lui Dumnezeu, cum spuneau maicile. Dar nu toti vad taina aceasta, si sa o poata spune; o vad, dar nu o pot spune.
Atunci în ceasul mortii are mare îndrazneala îngerul de la botez. Când vine acesta, toti se dau la o parte. Îngerul pe care îl avem de la Sfântul Botez are mare putere. De aceea, când va rugati acasa, dupa ce ati terminat rugaciunile, sa faceti si câteva închinaciuni la îngerul pe care îl aveti de la Botez si sa ziceti asa: "Sfinte Îngere, pazitorul vietii mele, roaga-te lui Hristos, Dumnezeu, pentru mine pacatosul sau pacatoasa!".
Pentru ca acest înger, nu numai ca ne pazeste acum, dar el ne pazeste si în vremea mortii. El calatoreste cu noi prin vamile vazduhului, pâna la 40 de zile si îl avem de la dumnezeiescul Botez mare ocrotitor. Daca nu ar fi el, diavolul ar face cu noi ce ar vrea.
Auziti ce zice în Psaltire: Nici sa dormiteze cel ce te pazeste. Si iarasi zice: Tabarî-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de Dânsul si-i va izbavi pe ei. Deci este clar ca îngerul este cel ce ne pazeste si în viata de acum si dupa ce murim, pâna la 40 de zile.
Vine acel înger si zice: "Dati-va la o parte, diavolilor! Eu stiu viata acestui suflet, de când s-a nascut si pâna acum". Si îngerul, venind, începe a vorbi cu sufletul asa: "Nu te teme, frate suflete!" Sfântul Grigore de Nissa ne spune de ce-i zice frate. Pentru ca si îngerul si sufletul sunt fiinte rationale, de sine stapânitoare, cuvântatoare si sunt duhuri, cum zice Sfânta Evanghelie: Si vor fi toti ca îngerii lui Dumnezeu.
Iata trupul tau! Ia aminte, frate suflete, acesta-i trupul tau, aceasta-i casa ta în care ai stat pâna acum. Cu acesta te-ai zamislit în pântecele maicii tale, cu acesta ai trait 20, 60, 80, câti ani a vrut Dumnezeu sa-ti dea pe pamânt; ca la Dumnezeu este viata, iar nu la noi.
Ia aminte, frate suflete, când va suna trâmbita judecatii de apoi, într-o clipeala a ochilor are sa învie acest trup, cum îl vezi, si ai sa intri într-însul si ai sa mergi la judecata, cum spune Apostolul Pavel: Toti vor sta înaintea divanului judecatii lui Iisus Hristos, ca sa ia fiecare dupa cum a lucrat, bine sau rau.
Îngerul pazitor îi aduce iar aminte: "Iata, frate suflete, când erai copil mic - sau copilita mica - te-a trimis mama sa aduci o caldare de apa sau sa aduci zarzavat din gradina, sau sa aduci gâstele de la pascut, sau sa faci o treaba cât de mica în ograda. Uite, asa gândeai tu atunci; asa întelegeai tu atunci". Si începe sa-i aduca aminte din mica copilarie ce bine a facut el cu trupul acesta si ce rau a facut. "Uite asa ai facut, când erai în clasa întâi la scoala, în a doua, a treia; uite asa faceai! Dupa ce ai iesit în lume, când erai fata mare sau flacau, când te-ai însurat sau maritat, uite asa faceai". Si-i aduce aminte din pruncie si pâna la moarte în fiecare zi si ceas ce a facut. Ca sufletul, dupa ce iese din trup, foarte tare tine minte. Este ca razele soarelui. Nu-l mai îngreuneaza pamântul, nici trupul ca sa uite. Toate le vede ca o oglinda.
Aceasta se întâmpla în ziua întâi dupa moarte.
Ziua a doua dupa moarte se întâmpla un lucru mai înfricosat. În ziua a doua dupa moarte îl ia îngerul pazitor si-l duce pe unde a umblat omul toata viata. Atunci se întâmpla ceea ce spune în Psaltire: Pentru ce ma tem în ziua cea rea? Ca faradelegea calcâiului meu ma va înconjura.
Toata icoana vietii omului se descopera a doua zi dupa moarte. Dar ai sa spui: "Parinte, cum poate sufletul omului sa mearga într-o zi pe unde a mers toata viata?"
Sufletul înconjoara pamântul cât ai clipi din ochi. Sufletul nostru si îngerul pazitor merg mai repede ca razele fulgerului, cum spune în Biblie: Alerga-vor, Doamne, în graba si mai repede ca razele fulgerelor, sufletele dreptilor se vor întoarce la Tine, citim la proorocul Iezechiel si în multe locuri.
Sufletul este fiinta gânditoare si nici nu am zis cu limba un cuvânt si cu gândul am si înconjurat pamântul mai înainte de a-l pronunta; uite cum as spune eu acum: Pekin, New York, Moscova, Bucuresti, Sihastria.
Asa de repede merge sufletul, dupa ce iesim din trup. Si nu-i o greutate sa se duca el, în ziua a doua, cu îngerul pe unde a umblat toata viata. El numai gândeste si a si ajuns în locul acela, caci merge ca gândul.
Si unde-l duce în ziua a doua? Îl duce pe unde a umblat omul toata viata, si-i arata unde a facut bine si unde a facut rau. Si nu-i arata decât adevarul.
"Uite, aici ai jucat, aici te-ai îmbatat, aici ai desfrânat cu atâtea femei sau cu barbati; aici ai înjurat, aici ai fumat, aici ai avortat atâtia copii, aici ai ocarât, aici ai furat, aici ai cântat, aici te-ai lenevit, aici te-ai razbunat pe cineva. Ai batjocorit, ai blestemat, ai batut. Nu te-ai spovedit, n-ai postit si te-ai împartasit cu nevrednicie!"
Si-i arata si faptele bune: "Uite, suflete, aici ai mers la biserica; aici ai ascultat cuvântul lui Dumnezeu, aici ai miluit pe cei saraci, aici ai învatat pe copii frica de Dumnezeu; aici ai citit sfintele carti, aici ai mers la biserica, aici ai rabdat necazurile cu bucurie, aici ai dat un cuvânt de folos la altul, dincolo ai facut milostenie, ai îmbracat pe cel gol, ai adapat pe cel însetat, ai primit pe cel strain".
Îi arata toate, toate, si sufletul saracul nu poate zice nimic, ca nu-i arata decât adevarul, pentru ca îngerul nu poate sa minta. Îi arata si cele bune si cele rele.
Si se minuneaza sufletul foarte si îl întreaba pe înger:
- Sfinte îngere, cum de stii tu acestea toate?
- Cum sa nu stiu, daca pururea am fost cu tine! Tu ai mâncat, eu nu pot mânca; tu ai dormit, eu nu am dormit; tu ai baut, eu nu pot bea; tu ai stat degeaba, eu nu pot. Eu nu-s duh care poate mânca, sau bea sau dormi. Eu pururea am fost treaz - cum zice în Psaltire: Nici sa dormiteze cel ce te pazeste. Ca daca nu as fi fost eu cu tine, diavolii ar fi facut mare prapad, împreuna cu vrajmasii tai vazuti si nevazuti. Eu te-am aparat si pururea am fost lânga tine si mereu am scris ce gândesti tu. Ca eu stiu gândurile tale si ce vorbesti tu si ce faci tu, bine sau rau".
Asta se întâmpla în ziua a doua. Îl duce îngerul pazitor pe suflet pe unde a umblat toata viata.
Iar în ziua a treia dupa moarte, sufletul ne vede pe noi. Vede ca plânge mama, plânge sora sau sotia sau sotul. Vede ca plâng neamurile dupa el si îi pare rau. Dar nu mai are grija noastra; el se gândeste atunci numai la el, si zice: "Ei ramân pe pamânt si se vor pocai, ca mai au vreme sa faca fapte bune. Dar eu unde ma duc? Cine ma va ajuta pe mine acolo?"
Si asa merge ziua a doua pe unde a mers toata viata. Iar în ziua a treia, lucru si mai înfricosat. I se mai dau îngeri însotitori sufletului nostru sase îngeri purtatori de lumina si cu cel de la Botez, sunt sapte, ca sa treaca înfricosatele vami ale vazduhului.
Ati auzit de cele 24 de vami ale vazduhului. Se fac slujbe pentru cei ce vor sa aiba mila de la Dumnezeu si sa-i scape de duhurile întunericului din vazduh.
Cele mai importante slujbe pentru cei care mor sunt spovedania generala si Sfânta Împartasanie, precum si împacarea cu toti. Iar imediat dupa moarte se face 40 de zile Sfânta Liturghie si parastase cu dezlegari si milostenie la cei saraci, care ajuta sufletul cel mai mult când trece vamile. Ca Biserica, fiind mama noastra spirituala, se roaga acum pentru bietul sufletcare-i fiul ei dupa dar din Botez, sa treaca usor atunci vamile vazduhului.
Ce se întâmpla pâna ce va trece sufletul vamile vazduhului? Atunci vede omul cât de folos îi era lui sa fie marturisit curat de pacate. Daca nu ar fi lasat Dumnezeu între El si noi taina Sfintei Spovedanii, nici un om nu s-ar mântui. Ca zice Apostolul Iacov ca: Toti multe gresim si nimeni nu-i fara pacat.
Dar între noi si Dumnezeu s-a lasat taina Spovedaniei, care-i al doilea botez, cum zice preotul; ati auzit ca zice la marturisire: "De vreme ce cu al doilea botez te-ai botezat, dupa rânduiala Tainelor crestinesti".
Acum vede sufletul cât de folos îi era, daca era marturisit, când trece vamile.
De aceea, va rog sa tineti minte: Cand vezi ca s-a îmbolnavit în casa mama, sora, fratele, sotia, nepotul, copilul, tata, fiica, nu aduce întâi doctorul; întâi ada preotul si-l spovedeste curat de toate pacatele.
Omul trebuie sa se spovedeasca obligatoriu de patru ori pe an toata viata, în cele patru posturi, cât traieste el, dar mai cu seama când vezi ca s-a îmbolnavit rau. Atunci cheama preotul repede sa-l spovedeasca. Nu cand i s-a legat limba sau si-a pierdut constiinta; ci din vreme, când are mintea clara si tine minte. Si-i spune: tata, mama, baiete, spune tot ce-ai facut!
Pune-l sa scrie pe un caiet, daca stie, si sa-si aduca aminte tot, ca daca ai reusit sa faci o spovedanie buna, ai câstigat sufletul lui. Ca ce spun sfintii Parinti? Chiar de a avut cineva pacate de moarte foarte grele, daca a murit spovedit, îl scoate Biserica. El sta în iad numai pâna se curata de pacat, pentru ca spune Sfânta Evanghelie: Nimic necurat nu va intra în Împaratia cerurilor.
Ai auzit ce spune un sfânt?
El a vazut o mare de flacari si din marea aceea ieseau porumbei albi ca zapada si zburau la cer. Si acolo era iadul si auzea tipete si vaiete. "Cum, Doamne, din foc ies porumbei?" s-a întrebat el. Porumbeii erau sufletele oamenilor drepti, care s-au curatit prin canon stând în iad si si-au platit tot ce aveau de platit.
Pentru ca Biserica intervine de pe pamânt cel mai mult prin Sfânta Liturghie. Ca jertfa si rascumpararea noastra se face prin sângele lui Iisus Hristos. Cum zice si Apostolul: Sângele Lui ne curata de orice pacat.
Crestinul, daca a murit marturisit si daca, Doamne fereste, are pacate grele si nu si-a facut canonul, el îsi face canonul dincolo, în iad. Dar din iad îl scoate Biserica prin Sfânta Liturghie, prin dezlegari si milostenie si tot la rai merge.
Iar daca a murit cineva nespovedit din tinerete si a avut pacate de moarte, grele, aproape cum ar muri nebotezat. Toate slujbele care se fac pe pamânt pentru un asemenea suflet, foarte putin îl ajuta, fiindca nimic necurat nu va intra întru Împaratia cerurilor.
Asa au asezat dracii vamile ca, daca ar putea, nici unul sa nu treaca la cer. Stiti de ce au ei ura si zavistia asta pentru oameni? Pentru ca sufletele dreptilor completeaza numarul din care au cazut ei. Lumea asta atât o tine Dumnezeu - cum arata Sfântul Simeon Noul Teolog - pâna se va împlini numarul îngerilor cazuti, din sufletele dreptilor. Nu cititi la Psaltire?
Pâna se împlineste numarul îngerilor care au cazut, ca au fost foarte multi; a treia parte din îngeri, cum zice Apocalipsa: Am vazut un diavol mare, rosu, care a tras cu coada lui a treia parte din stelele cerului si le-a aruncat pe pâmant.
A cazut o treime de îngeri din toate cetele; si din heruvimi si din serafimi, din toate cetele, care au fost de-un gând cu satana, ca sa se faca asemenea lui Dumnezeu. Si de aceea au atâta ura diavolii, ca stiu ca fiecare suflet, daca trece la cer, cum spune Evanghelia: Si vor fi toti ca îngerii lui Dumnezeu, va fi în locul lor si le va lua dregatoriile.
De aceea stau în vazduh si zic: "Iata pe noi ne-a dat Dumnezeu jos din cer, iar sufletele acestea vor sa treaca pe aici la Dumnezeu ne vor lua locul!". Si atunci Dumnezeu le-a dat voie, cu dreptate diavolilor sa stea în calea sufletelor, caci Dumnezeu, este si drept, nu numai milostiv, si au facut aceste statii sau vami, între cer si pamânt, ca sa arunce în iad pe cei ce mor nepocaiti, în grele pacate.
Si iata cum sunt asezate: Vama întâi este pentru vorbirea de rau; vama a doua, pentru clevetire; vama a treia, pentru mânie, apoi lacomia si asa mai departe, de la cele mai mici pacate, pâna la cele mai mari.
Si cine n-a vorbit de rau?Cine nu s-a mâniat? Cine nu s-a lacomit? Cine nu s-a lenevit? Cine n-a baut un pahar mai mult în viata? Sau cine n-a cazut cu gândul, cu imaginatia si chiar cu fapta în desfrânare în betie, îndoiala în credinta si în celelalte pacate trupesti sau sufletesti, cum citim în viata Sfintei Teodora?
Ati vazut ce a spus Sfânta Teodora, când a ajuns la vama betiei?
"Ma minunam foarte ca dracii îmi aduceau aminte de toate paharele de rachiu si de vin pe care le-am baut în viata. Si-mi aratau si când am baut, în ce clipa si cu cine am fost si de câte ori m-am îmbatat si de câte ori am baut. Si îi întrebam pe sfintii îngeri:
- Cum de stiu diavolii toate acestea?
- Daca ei au fost îngeri!"
Sa stiti, însa, ca de la Botez, pe lâna îngerul bun, care sta de-a dreapta crestinului, mai ai un înger din ceata stapânilor iadului, un diavol care sta pe umarul stâng. Acela scrie tot ce ai facut tu rau si ce ai vorbit tu rau si de toate pacatele ce le-ai facut în viata. Iar îngerul bun scrie si cele bune si cele rele, cum spune acolo. Asa crede Biserica lui Hristos.
Acum sa vedem ce se întâmpla cu sufletul celui marturisit, când vine diavolul cu zapisul unde sunt scrise toate pacatele omului. Nu le mai gaseste scrise! Atunci diavolii urla, racnesc si se manie ca pe acest suflet care avea pacate mari, avorturi, preacurvii, furturi, înjuraturi, betii si altele, nu-l mai gaseste scris cu nimic. Când crestinul a fost dezlegat de preot pe pamânt, Duhul Sfânt a sters de acolo toate pacatele lui. Cuvântul lui Hristos care zice: Tot ce va dezlega preotul pe pamânt, va fi dezlegat si în cer. N-ati auzit? Ce va lega el pe pamânt, este legat si în cer.
Deci, spovedania, taina aceasta este asa de mare, încât are putere sa-l curete pe om de orice pacat, sa-i dezlege toate pacatele. Numai daca omul a fost cuminte în viata, daca s-a spovedit curat, acela trece usor înfricosatele vami ale vazduhului a treia zi.
Si i se cântaresc faptele cele bune cu cele rele. Faptele cele bune sunt în forma de pietre scumpe, iar faptele cele rele în forma de pietre simple sau alte greutati.
Sufletul este foarte întelept. El vede singur încotro merge. Daca la vami vede ca trag pacatele mai greu, începe a plânge foarte si a se întrista, mai ales ca vede la vami mii de diavoli care vor sa-l rapeasca la fiecare vama. Si-i zice îngerul pazitor:
- Nu te teme, frate suflete, ca nu stii judecatile lui Dumnezeu! Nu te teme!
Sufletul se baga sub aripile îngerilor, când vede atâtea mii de draci. Un drac atât este de urât ca daca ar veni aici unde stam noi acum, cum este el în iad, nu mai ramâne unul viu. Toti muirm de atâta urâciune si spaima a îngerului cazut. Iar sufletul, când vede atâtea mii de draci se baga sub aripile îngerului si zice:
- Domnii mei îngeri, nu ma lasati! Tare ma tem de acestia!
Si-i zic îngerii:
- Nu te teme, frate suflete, ca esti cu noi! Noi suntem garda lui Dumnezeu, care te însotim pe tine! Doamne fereste, la 40 de zile sa nu cumva sa cazi în mâinile lor! Dar acum n-ai grija, ca noi te pazim!
În ziua a treia sufletul nostru trece vamile vazduhului si exact a treia zi, când a iesit din trup, în aceeasi clipa ajunge prima data la scaunul Preasfintei si de viata facatoarei Treimi.
Si ce vede el acolo? Ca Sfânta Scriptura spune: Pe Dumnezeu nimeni odinioara nu L-a vazut. Dar ce vede sufletul atunci? Ca pe Dumnezeu, Iisus Hristos, L-a vazut toata lumea. Si n-a fost Dumnezeu? L-a vazut Avraam, L-a vazut Moise; dar L-a vazut cu pogoramânt, dupa închipuire, cum a vrut sa se arate. Dar fiinta lui Dumnezeu nimeni nu a vazut-o, nici heruvimii, nici serafimii. Fiinta lui Dumnezeu este inaccesibila oricarei minti rationale din cer si de pe pamânt.
Deci, ce vede sufletul nostru a treia zi, când ajunge prima data la tronul lui Dumnezeu? Iata ce vde, dupa marturisirea Sfintilor Parinti. Vede stralucind o lumina negraita, de miliarde de ori mai tare ca soarele, si mireasma Duhului Sfânt. Aude cântarile heruvimilor si serafimilor si apar niste nori de aur azurii, mergând spre rasarit si îngerii îngenuncheaza pe ei, împreuna cu sufletul.
Si odata se opresc în loc catre rasarit. Ca de aceea, sa tineti minte, ne închinam la rasarit când facem rugaciunile; pentru ca tronul lui Dumnezeu este la rasarit. N-ai vazut ce zice Sfânta Scriptura? Si au sadit rai în Eden spre rasarituri. N-ati auzit ce spune Isaia? Rasarit este numele Lui. N-ati auzit ce spune Psaltirea, pe care o aveti în casa? Dumnezeu s-a suit peste cerurile cerurilor, spre rasarituri. Deci, la rasarit este tronul Sfintei Treimi.
Si se opresc norii acestia si îngerii care satu în genunchi cu sufletul care-i la fel cu ei. A treia zi aude acest glas pe limba lui Adam: "Duceti sufletul acesta în Rai sase zile". Ca sase zile trece sufletul nostru prin Rai, cu iuteala gândului. Atunci îngerii cei buni îl iau cu iuteala fulgerului si-l duc catre gradinile Raiului.
Când ajunge sufletul acolo cu îngerii, nimeni nu poate spune ce frumusete este. Si atunci vede acolo ca o floare din Rai, cum spune Sfântul Andrei, este mai scumpa decât toate popoarele lumii, decât toate podoabele si bogatiile veacului de acum; pentru ca aceea floare are viata si niciodata nu se mai vestejeste sau nu moare.
Acolo vede el, cum am zis, "Raiul desfatarii", "Palatul Noului Sion", "Ierusalimul ceresc" si câte spune Sfânta Scriptura.
Dar o negraita bucurie este când sufletul aude cântarile a milioane de îngeri, de heruvimi si de drepti, care cânta acolo. Apoi vede corturile dreptilor, despre care se spune la panahida, cum spune si Sfântul Cosma, care a fost prin Rai. Numai acolo câta frumusete este!
Ajunge în niste livezi, niste pometuri care n-au margini. Apar niste pomi cu frunza de aur, cu florile de aur si sub fiecare pom este un cort si în cort este o masa de aur, si în pomii aceia cânta pasari ale caror aripi nimeni nu poate spune cât de frumoase sunt; si acele pasari nu mai mor în veacul veacului.
Si se minuneaza sufletul, ca la unul cortul este de argint, la altul este de margaritar, la altul este de iachint, la altul de onix, la altul este de sardonix, la altul de ametist, la altul este de rubin, la altul de safir si de celelalte pietre scumpe, de care se spune la Apocalipsa.
El vede ca si mesele nu-s toate la fel. Si copacii rodesc pe o singura ramura câte 70 feluri de roade. Cânta si frunzele pomilor, cânta si florile lor, cânta si pasarile; curg râuri de miere si de lapte prin livezile acelea ca oglinzile.
Este o mireasma a Duhului Sfânt, pe care omul nu o poate spune. Dar cea mai mare bucurie când trece sufletul prin Rai alta este. Se întâlneste cu neamurile lui.
Voi, fratilor, sa stiti ca din neamul nostru avem si în Rai, avem si în iad, ca Dumnezeu este drept. Cine a facut rau, s-a dus în iad; cine a facut bine, s-a dus în Rai. Si acolo în Rai nu cunosti când ai ajuns, numai pe bunicul sau pe strabunicul.
Daca te-as întreba acum pe mata: "Cunosti pe strabunicul de 300 de ani în urma?" De unde sa-l stii! Ca de-abia daca îl cunosti pe cel de 50-60 de ani în urma. Acolo în Rai, însa, se cunosc oameni unii cu altii. Sfântul Ioan Gura de Aur zice: "Ma întrebi daca se cunosc sufletele în Rai? Ia aminte la Evanghelia cu bogatul si saracul Lazar. Când a murit bogatul si când a murit Avraam? Cu mii de ani înainte si se cunosteau si vorbeau".
Acolo în Rai îti ies înainte neamurile toate care sunt la bine si au palate de aur si pietre scumpe si livezi si zic: "Mai, nepoate, mai! tu esti al cutaruia, tu esti a cutareia, din tara cutare, din satul cutare. Noi suntem neamuri cu tine. Noi am murit înaintea ta cu 100 de ani, cu 300 de ani. Tu esti al cutaruia, tu nu ne cunosti pe noi, dar noi te cunoastem. Noi stim unde mergi tu. Tu mergi la judecata particulara a sufletului. La 40 de zile se va hotarî cu tine unde mergi, în Rai sau în iad.
De vei afla mila la Dumnezeu si te va da la bine, sa vii la locasurile noastre, ca iata ce frumuseti avem aici; ce palate si ce minunatii, pe care nu poate sa le înteleaga omul.
Si asa îl petrec neamurile lui si îngerii, mergând prin Rai sase zile.
Sufletul atunci uita cu totul ca a trait pe planeta asta, ca a avut mama, ca a avut sora, ca a avut frate... Ca el vede acolo alte bucurii, straine cu totul de lumea asta trecatoare. Si atunci îngerul de la Botez, când vede ca el se bucura tare, caci acolo nimeni nu poate sta întristat de atâta bucurie, se apropie de el si-i spune asa, daca stie ca este drept: "Frate suflete, iata, la 40 de zile ai sa vii sa ocupi un loc de aici!"
Iar daca-l stie ca-i pacatos îi zice: "Frate suflete, nu te bucura; nu te-am adus sa ramâi aici. Te-am adus sa vezi ce-ai pierdut în putina vreme cât ai trait pe pîmânt, daca n-ai avut frica de Dumnezeu si nu te-ai marturisit si n-ai postit si n-ai mers la biserica si n-ai facut fapte bune!"
Când aude sufletul ca nu va ramâne în Rai - caci el credea ca va ramâne acolo în veci - cât de mare bucurie este în Rai, el se mâhneste si începe a plânge cu amar.
- Cum, n-am sa ramân aici? întreaba el pe îngerul sau pazitor.
- Nu! îi raspunde îngerul. Pe aici treci numai sa vezi în putina vreme ce-au câstigat oamenii cu frica lui Dumnezeu si ce-au pierdut cei necredinciosi, care nu s-au închinat lui Dumnezeu!
Asa trece sufletul sase zile prin Rai si cu trei, care au fost pâna au ajuns la tronul Sfintei Treimi, se fac noua. Iar la noua zile vin iarasi, ca fulgerele cerului pe nori, îngerii, si-l duc înaintea Preasfintei Treimi, în lumina cea neapropiata gânditoare. El nu vede pe Dumnezeu, ca nici heruvimii nu-L vad; numai lumina si lumina negraita, care nu se poate spune.
Si se opresc norii acestia si la noua zile aude acest cuvânt, daca sufletul este drept: "Acest suflet sa aiba desfatarea si bucuria cea fara margini a celor noua cete îngeresti!" Iar daca-i pacatos: "Sufletul acesta sa nu aiba parte de fericirea si slava celor noua cete îngeresti!" Acest cuvânt îl aude la noua zile si apoi aude, zicând: "Duceti sufletul acesta prin iad 30 de zile".
Atunci îl iau îngerii si-l întorc catre miazanoapte si catre apus, la locurile iadului, care nu au margine. Si atunci sufletul, când îl duc îngerii la iad, vede acolo ce spune Sfânta Scriptura: "Iadul cel mai de jos", "Fântâna adâncului" si "Iezerul de foc" de la Apocalipsa. Acolo vede el viermele cel neadormit, despre care a spus Hristos, Dumnezeul nostru; vede focul cel nestins, gheena, foc negru care-i de miliarde de ori mai fierbinte ca focul pamântesc si care n-are margine adâncimea lui.
Acolo vede el întunericul cel mai dinafara, cel mai dinauntru, scrâsnirea dintilor si tartarul, câte mai auziti la Sfânta Liturghie si în Scriptura.
Si când vede el atâtea feluri de munci si atâtea feluri de draci, vede acolo muncindu-se si neamuri de-a lui, cum vedea mai înainte în Rai. Si neamurile stiu pe unde trece si-i ies înainte si striga catre el:
"Frate, nepotule, varule, mosule, matale te duci la judecata particulara. Te rugam din inima, adu-ti aminte de noi si te roaga lui Dumnezeu pentru noi, daca te va da la bine. Uite, noi ne muncim aici de atâtia ani, de 200 de ani, de 300 de ani, de 500 de ani fiecare!"
Dupa cum se bucura sufletul mai înainte în Rai, ca si-a vazut neamurile lui la bine, acum se scârbeste de aceste neamuri ale lui, care, pentru pacatele lor, au fost rânduite la osânda.
Si trec cele treizeci de zile prin iad si cu noua care au fost când s-a întors din Rai sunt 39 de zile. Iar în a 40-a zi al iau îngerii si-l duc a treia oara la scaunul Preasfintei si de viata facatoarei Treimi, în lumina cea neapropiata, gânditoare, spre închinare.
Si atunci, la 40 de zile, aude acest glas în limba aramaica a lui Avraam, daca sufletul este drept: "Duceti acest suflet în Gan Eden!", adica în desfatare si bucurie fara margini; iar daca, Doamne fereste, este pacatos aude: "Duceti sufletul acesta în Seol sau Hades", adica în iad si în munca.
Îngerii lui Dumnezeu, cât sunt de buni si preamilostivi, însa, daca le da porunca Dumnezeu sa-l duca la greu, îl duc în iad.
Daca ar vedea atunci cineva cum se roaga sufletul nostru la îngeri, când vede ca-l duc la chinuri, ar plânge temeliile pamântului. Se baga sub aripile îngerilot si zice:
- Îngerii lui Dumnezeu, cei preasfinti, cei preabuni, nu ma lasati! Unde ma duceti?Într-ale cui mâini ma duceti? Cine ar sa ma mai scoata pe mine de acolo? Cine mai are mila acum de mine?Cine stie de pe fata pamântului în ce chinuri ma duc eu acum?
Iar îngerii plâng si-i spun:
- Frate suflete, noi suntem slugile lui Dumnezeu, noi avem porunca. Nu putem face nimic mai mult, decât cum porunceste Ziditorul: sa te ducem la bine sau la rau!
Si-l duc, daca, Doamne fereste, sufletul a trait rau, în pacate si fara pocainta la rau sau daca-i bun si a pazit poruncile Domnului, îl duc la Rai, potrivit cu faptele lui bune sau rele.
Aceasta se întâmpla la 40 de zile dupa moarte. De aceea Biserica, mama noastra cea duhovniceasca, are mare grija sa faca pomeniri dupa fiecare mort la 3 zile, la 9 zile si la 40 de zile, pentru ca atunci se hotaraste unde va sta sufletul nostru, la bine sau la greu.
De la 40 de zile mai ramâne o singura portita deschisa pentru suflet. Daca sufletul a fost în credinta ortodoxa adevarata si a fost fiu adevarat al Bisericii lui Hristos, si daca n-a cazut în vreo secta sau în alte rataciri, sau pacate grele si daca a fost spovedit si împartpsit, Biserica îl poate scoate din chinurile iadului prin sfintele slujbe si prin milostenie.
Biserica este mama noastra spirituala, care ne-a nascut pe noi la dumnezeiescul Botez prin apa si prin duh. Biserica este stâlpul si întarirea adevarului, Biserica este trupul lui Hristos, Biserica este mireasa Mielului, cum spune la Apocalipsa.
De aceea, are mare îndrazneala catre capul ei din ceruri care este Hristos. Ati auzit ce spune Hristos în Evanghelie: Eu sunt buciumul, vita - adica trunchiul copacului - si voi sunteti ramurile; toata vita care ramâne întru Mine, aduce roada multa, iar care nu ramâne întru Mine, în foc se arunca.
Deci, bagati de seama! Cine nu ramâne în Biserica, nu ramâne în trupul lui Hristos. Cine s-a rupt de Biserica, toti sectantii care au iesit si au împânzit lumea - caci sunt peste 800 de secte numai în Europa - acestia sunt neghina în grâu, acestia sunt semintele satanei; Doamne, zice Evanghelia, n-ai semanat samânta buna în tarina Ta? Dar de unde are neghina? Un om vrajmas, adica diavolul a facut aceasta.
Sectantii sunt buruieni crescute la umbra Bisericii, oameni stricati la minte si la credinta, prin care satana vrea sa rataceasca si pe altii. Sa nu-i ascultati! Cine s-a rupt de Biserica, s-a rupt de trupul lui Hristos.
Ia sa va dau o imagine: Daca copacul acesta ar fi încarcat cu flori pâna în vârf sau cu roade, un copac roditor, si daca o mladita s-a rupt de acolo cumva si a cazut cu greutatea roadelor sale jos, mai rodeste aceea? Ce se întâmplî? Se usuca si o punem pe foc.
Asa-i sufletul care s-a rupt de Biserica. S-a rupt de trupul lui Hristos. Ca Biserica este, cum spune marele Apostol Pavel, trupul lui Hristos.
Si acea mladita, acel suflet care s-a rupt de Biserica, în veacul veacului nu mai rodeste si nici mântuire nu are. Pentru ca Duhul Sfânt si seva Duhului Sfânt, vine numai prin punerea mâinilor, de la Apostoli la episcopi, de la episcopi la preoti si de la preoti se lucreaza în rândul credinciosilor prin Tainele care le-a hotarât Dumenzeu sa le lucreze preotul, ca iconom al Tainelor lui Dumnezeu. Pe alta cale nu vine Duhul Sfânt în Biserica.
Feriti-va! Fugiti cât puteti, ca de diavoli, de acei care va învata sa nu va închinati Sfintei Cruci, sau Maicii Domnului, sau sa nu mergeti la Biserica, sau sa nu ascultati de preot. Aceia vin cu satana în inima si-n minte, sa va rupa de Biserica, de adevarul nostru dogmatic, de credinta noastra ortodoxa, care este neschimbata de 2000 de ani, de la Hristos.
Acum sectele au iesit ca ciupecile dupa ploaie, si toate sectele au venit mai mult din Occident. Cele mai multe au venit de la oameni bolnavi la minte. Eu am o sectologie care s-a tiparit la Bucuresti, si-am aratat si istoricul, de unde au venit, cu ce scop au venit. Vin cu scopul sa ne strice si credinta si neamul, sa ne piarda sufletele!
Nu iesiti din corania mântuirii. Nu plecati din Biserica lui Hristos. Biserica este mama noastra duhovniceasca. Ea ne-a nascut prin apa si prin duh, la Botez. Deci, sa cinstiti Biserica si pe preoti si pe arhierei si pe Sfântul Sinod.
Tineti-va de Biserica noastra cea de totdeauna. Sa fiti crestini buni si cetateni buni, si sa împliniti porunca Sfântului Apostol Pavel: Dati celui cu cinstea, cinste; celui cu dajdia, dajdie; celui cu frica, frica, si nimanui cu nimic sa nu ramâneti datori.
Se spune la Epistola catre Romani: Tot sufletul sa se supuna stapânirii celor mai înalte, ca nu este stapânire decât de la Dumnezeu. Si iar spune: Cel ce nu se supune stapânirilor, legii lui Dumnezeu se împotriveste.
A iesit o secta blestamata, foarte periculoasa pentru tara si Biserica, care se cheama "Martorii lui Iehova". Acestia sunt cei mai înversunati împotriva conducerii de stat si a Bisericii. Sa fugiti ca de diavoli, ca de satana de acestia! Acestia, nu numai ca nu sunt crestini, dar sunt mai rai decât toti pagânii. Ca nu recunosc nici Biserica, nici statul si nu cred în Hristos.
Paziti-va de orice secta, ramâneti fii ai Bisericii lui Hristos, cum au fost parintii si bunicii vostri si stramosii din veac.
Ramâneti în Biserica, tineti-va de mama noastra, care este Biserica. Ca, doamne fereste, chiar daca omul merge la iad pentru pacatele lui, Biserica îl poate scoate prin dumnezeiasca Liturghie, prin pomeniri, prin milostenii si prin jertfe.
Fara Biserica nu este mântuire! Cine a iesit din Biserica, nu mai are pe Hristos, ca Biserica este trupul lui Hristos. Cine a oesit din Biserica, nu mai este fiu dupa dar al lui Dumnezeu din Botez, ci este fiu al satanei, caci s-a rupt de la mama lui duhovniceasca si a luat-o dupa capul lui si s-a pierdut.
Dumnezeu sa va ajute. Cu aceasta închei si va rog din toata inima sa aveti frica lui Dumnezeu, sa nu uitati rugaciunea, si sa va rugati si pentru noi pacatosii. Amin.
Parintele CLEOPA