"Doamne Isuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu
Miluiestema Pe Mine Pacatosul"
Mândria este primul din cele sapte pacate capitale, dupa cum smerenia este cea mai mare virtute. Însa atât de complex, de ambiguu, de perfid si viclean, de nociv si distrugator este acest pacat, încât pâna si marii sfinti au fost ispititi de el. Nu este om pe fata pamântului care sa nu fie ispitit de acest diavol; de la copilul cel mai mic, pâna la omul cel mai în vârsta, de la cel mai simplu om, pâna la ce mai învatat. Pacatul mândriei este auto-supra-dimensionarea persoanei noastre. Suntem mândri si facem acest pacat al mândriei atunci când: ne atribnim unele merite sau daruri care de fapt nu sunt ale noastre, când ne laudam în fata oamenilor pentru ce am facut, fâra sa gândim ca Dumnezeu ne-a învrednicit sa le facem, când ne suparam pe oricine si din orice motiv, când ne facem publicitate pentru orice fapta buna, pe care poate nici n-am facut-o, când ignoram si râdem atât pe buna dreptate, cât si pe nedrept de cineva, când invidiem si urâm pe cineva care este mai bun decât noi, când vorbim pe cineva de rau indiferent daca este adevarat sau nu, când ne îmbracam în diferite haine tentante pentru a place oamenilor sau pentru a fi în centrul atentiei, când spunem aproapelui faptele bune pe care le-am facut etc. Reversul acestui pacat este virtutea smereniei.
Din acest pacat se nasc toate celelalte. Toata viata trebuie sa luptam împotriva acestui pacat si sa fim constienti ca-i putem cadea prada în orice moment al vietii. Numai întelepciunea ne poate ajuta sa discernem acest pacat, sa sesizam aparitia lui în mintea noastra. Trebuie luptat din frageda tinerete împotriva acestui mare microb, pâna nu produce "boli cronice" de netamaduit. Foarte putini medici pot vindeca asemenea boli.