"Doamne Isuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu
Miluiestema Pe Mine Pacatosul"
Arhim. Arsenie Papacioc
- DIALOG CU TINERII -
Exista o problema foarte importanta pentru tineri, de care sunt si eu preocupat, ca duhovnic: relatia cu fetele, prietenia cu fetele. Ce loc îi acordati? Îi sfatuiti sa investeasca foarte mult în aceasta problema, sau nu? Sa fie preocupati de aceasta problema, sau s-o tina putin mai la distanta ?
Si sa te implici, e de discutat, si sa te tii la distanta, iarasi e de discutat. Întâi de toate, o data cu vârsta cresc si sentimentele. Exista un obicei - mai mult: a devenit traditie - sa ai un iubit. Acum nu-i mai spune iubit, îi spune prieten. E un paravan acesta; nu exista prietenie între baiat si fata, decât iubire. Se merge cu mintea foarte adânc, pe intimitati, iar prietenia e cu totul altceva; fara nici cel mai mic interes. Deci nu e bine spus prietenie. Fata are un instinct de conservare mai dezvoltat si o crestere a puterii rationale mai din vreme decât baiatul. Ea poate sa fie mama si la 13 ani - citeam acum într-un ziar ca o fata a nascut la 11 ani chiar!? pe când un baiat nu poate sa fie tata la vârsta asta. Dar si puterea ei de a acumula rational e mai scurta ? pâna la 20-25 de ani, pe când a barbatului pâna la 30 de ani. Începe sa se mearga pe linia unor interese de viitor. Având un mai mare instinct de conservare, vrea sa puna mâna chiar pe Alexandru Macedon ? adica pe un mare erou. Si daca tu esti erou într-un fel, te-a ochit. Cunosc un baiat foarte destept, student. Era si baiat serios, nu-si pierdea vremea - toate la vremea lor. Si o fata, mediocra din punct de vedere intelectual, nu s-a lasat cu nici un chip - îi scria scrisori, statea în calea lui... Si a întrebat-o o colega: "Tie nu ti-e rusine?" Ea ia raspuns: "Vreau sa vad cum reactioneaza un om destept la astfel de propuneri". Daca acel baiat era mai putin stapân pe el, punea mâna pe el, asa ca ei îi convenea aceasta lupta si într-un sens si în altul. Daca este destept, este destept peste tot, si atunci lasa lucrurile la vremea lor. Zice Solomon: "Este vreme pentru toate, dar fiecare la vremea lor".
Mai este si altceva, o problema mai intima: sunt convins ca cei mai multi tineri se gândesc la o casatorie pentru placeri, mai întâi, ceea ce este o mare greseala. Aceste lucruri ti le-a dat Dumnezeu gratuit, nu trebuie sa te mai preocupe. Nu nasterea de copii e un scop suprem al casatoriei, ci stimularea reciproca pentru mântuire. Nasterea de copii e o consecinta. Sigur ca ai sa te bucuri si de aceste lucruri, dar sa nu fie o luna de miere si o viata de amar. O casnicie trebuie sa fie dintru început solida. Cum se zice, daca traiesti prezentul, repari trecutul si câstigi si viitorul. Asadar, este o greseala sa construiesti o relatie pe niste motive imediate. Trebuie gândit daca ea rezista la toate greutatile binecuvântate ale casniciei.
Va mai spun ceva: mama naste, mama renaste; ea se ocupa de copii. Si, desigur, foloseste cea mai frumoasa metoda, din instinct, din iubire: îl îngaduie pe copil orice ar face acesta. Daca baiatul e navalnic, viteaz, i-a intrat în cap sa cucereasca lumea, de ce sa nu? Dar în întâlnirea cu prietenii, el începe sa se vada inferior, pentru ca la primul contact cu lumea n-a biruit, si se întoarce plângând la mama sa. Aceasta îi spune: "Nu puiul mamei, tu esti împarat, tu ai sa cuceresti lumea!" Astfel, mama îi da continuu sentimentul de erou. Ea nu face lucrul acesta pentru ca a învatat undeva, ci pentru ca îl iubeste si pentru ca nu vrea sa-l vada un prost. Nu stiu daca voi ati întâlnit, dar eu sunt foarte bucuros ca Dumnezeu mi-a dat ocazia în copilarie sa întâlnesc o carte scrisa de regina Elisabeta - Carmen-Silva, sotia regelui Carol I. Acolo am gasit urmatoarea poezie: "De veti auzi de un erou care a cucerit razboaie si în urma lui a facut dreptate, sa stiti ca a avut o mama buna;/De veti auzi de un erou care a viersuit si versul lui a schimbat sensuri de viata si frumuseti si înflacarari de inima, sa stiti ca a avut o mama buna" - si tot asa, cam vreo sapte eroi de felul acesta. Ei, mi-a placut enorm! Aceasta este fata pe care trebuie sa o avem, sa o pregatim!
Daca este inevitabila o întâlnire între un baiat si o fata, acesta trebuie sa o cultive, sa îi semene calitatea de a fi productiva din punct de vedere sufletesc - pentru ca, trupeste, cum am spus, nu e o problema. Trebuie sa fie pregatita sa duca toate aceste lucruri, iar tu trebuie sa o întretii cu orice chip problemele ei, sa o stimulezi continuu. Ea nu se baga în problemele tale, nici nu are cum ? daca esti o personalitate; daca încearca, da gres. Ea ramâne pe pozitia ei de mama si de sotie. Am cununat odata pe cineva, si când am ajuns la rugaciunea aceea unde preotul spune: "iar femeia sa asculte de barbat", toata lumea s-a uitat la mireasa si mireasa a plecat capul. Mie nu mi-a convenit acest moment care a stapânit ceremonia, pentru ca fetita aceea a fost înjosita în cel mai mare moment din viata ei. Dar am tacut pâna mi-a venit vremea la cuvânt, si i-a spus: "Am constatat ca lumea n-a fost atenta la cuvintele de mai înainte, care spuneau ca barbatul este dator sa-si iubeasca nevasta. Draga mireasa, daca nu te iubeste, sa nu-l asculti!" Sa nu ne jucam cu cuvintele! Fata nu e numai o jucarie de pat sau o jucarie de bucatarie; suntem plini de obligatii, suntem plini de datorii. Prin urmare, trebuie sa vezi într-o iubita de la început, când poti sa judeci - pentru ca daca te-ai îndragostit, nu mai judeci - niste lucruri pentru viitor, pâna la sfârsitul vietii. Deci este dezavantajul celui care se îndragosteste prost, care s-a îndragostit pentru ca a vazut ceva superficial; el nu mai simte frumusetea aceea grozava a iubirii.
Credeti dumneavoastra ca acest mare mester, Dumnezeu, când a creat omul, si pe femeie deci, a creat-o fara sa toarne acolo sentimente si posibilitati extraordinare?! Femeia, tineti seama, dragii mei, care e rea, nimic nu-i mai rau, dar care e buna, nimic nu-i mai bun! Deci trebuie cu orice chip s-o faci buna, dar cel mai bine este sa nu te grabesti la începutul începuturilor.
Cum cunoastem daca e rau ceea ce facem ?
Exista un instinct în noi. Odata, ma gaseam la Timisoara. Nu eram calugar, nici la mânastire nu eram, dar ma gândeam la asta. Un student la politehnica se îndragostise de o studenta foarte urâta. M-am trezit cu el la mine sa-mi ceara sfaturi, ca era înnebunit dupa ea. N-o cunosteam, ca nu putea sa patrunda oricine pâna la mine, dar el o iubea... Am cunoscut-o apoi. Ea, saraca, n-avea cum sa speculeze iubirea, pentru ca nu avea nimic, era urâta. Dar nu exista femeie urâta. Femeile sunt ca florile: toate sunt frumoase, dar fiecare în felul ei. Barbatul trebuie sa se plece sa o ia - adica sa-i arate eleganta, pretuire. Atunci floarea îsi arata si mirosul, si calitatile ascunse, pentru ca tu ai stiut sa rascolesti adâncurile si ai facut din ea ceea ce nu stia ea ca este. Femeia trebuie pretuita, sa stiti, pentru ca mai întâi ne reprezinta o femeie în împaratia cerurilor: Maica Domnului. Te cutremuri, ti-e si frica sa vorbesti comparând-o pe ea cu oamenii.
Cum vi se pare, preacuvioase, dupa experienta aceasta foarte lunga: atitudinea fata de femeie, în general, sau în relatia dintre barbat si femeie, a evoluat înspre pozitiv sau înspre negativ ?
În general, a evoluat spre înflorire, spre pozitiv. Dar spre îndurerarea momentului istoric în care ne aflam, exista si foarte multe cazuri când femeile abia îsi mai sufera barbatii: sunt betivi, chiar necredinciosi. Au ramas în ateismul anilor trecuti si femeile se lupta din rasputeri sa-i aduca si pe ei la credinta, dar e foarte greu. Cu unii se poate, dar altii spun: "Iar te rogi, iar te închini? Ce, te-ai pocait? " Sunt si cazuri din acestea, dar sunt si foarte multe familii în care exista întelegere duhovniceasca. Însa te fura si treburile. De aceea noi, ca duhovnici si preoti, în general, îi sfatuim pe cei care nu au timp pentru rugaciunea de tipic, pentru ca se scoala de noapte cu treburi, sa aiba o stare de rugaciune acolo unde se gasesc. Daca tu te duci cu inima deschisa la treburile tale gospodaresti, pe care tot pentru Dumnezeu le faci, cine te opreste sa ai în gând: "Doamne miluieste"? Sa poti sa intri apoi în casa cu sentimentul acesta de om al lui Dumnezeu.
Credeti ca fiecare om are o jumatate a lui ?
Asta este o expresie care mie nu mi-a placut. Nu e o jumatate a ta, ci un tot al tau; tu esti tot, ea e tot. Nu exista grad de rudenie între sot si sotie, pentru ca ei sunt una. Dumneavoastra ati vazut steaua lui David, evreiasca: sunt doua triunghiuri echilaterale suprapuse. Ea e facuta de David, care era omul lui Dumnezeu, si ea reprezinta fiinta omeneasca, care are calitatea calitatilor în creatia lui Dumnezeu: chip si asemanare cu El. Si de aceea l-a facut pe om întâi ca un triunghi echilateral, cu baza în sus, pentru ca omul e tare în putere, apoi un triunghi echilateral cu baza în jos, care simbolizeaza femeia. Nu exista "jumatatea mea". E o expresie spusa la un pahar de vin; la o sticla de vin, pardon! ca sa nu zic la un butoi chiar.
- El se întreba daca exista o anume fata pentru el, rânduita de Dumnezeu.
Se întâmpla în asa fel o întâlnire, ca nu te mai opreste nimic. Dar e prematur sa aveti de acum astfel de preocupari, pentru ca înca sunteti studenti si aveti alte treburi. Însa dragii mei, pentru preotia de mâine, cu orice chip trebuie sa gasiti o femeie care sa va ajute mai mult decât oricine. Trebuie sa fie si instruita, pentru ca foarte multe fete o întreaba pe preoteasa anumite intimitati femeiesti, mai repede decât pe preot.
Floarea sta în glastra; baiatul trebuie sa umble sa si-o aleaga. Fata nu trebuie sa bata cararile baiatului, ci baiatul sa dea peste ea. Si apoi, voi trebuie mai întâi de toate sa stiti sa pretuiti femeia foarte mult. Ea este o creatie a lui Dumnezeu extraordinara. Va dati seama ce putere are o femeie sa te scoata dintr-o stare amarâta. Faptul ca un barbat stie ca acasa are parte de o iubire desavârsita îl face sa munceasca, sa câstige razboaiele, sa-si rezolve problemele.
Sa stiti ca femeia nu gândeste simplu. Chiar daca nu e învatata, ea are o putere de patrundere deosebita si e mult mai realista decât un barbat. Ea are înca de astazi un sentiment pentru ziua de mâine. Însa noi discutam, rationalizam niste lucruri, dar în iubire nu este nimic rational.
Acum, va pun si eu o întrebare: v-au folosit cele ce v-am spus ?
Tinerii vor sa fie liberi, pun foarte mare pret pe libertate si au initiativa. As vrea sa va întreb: în relatia noastra cu gradele bisericesti ? cu episcopii, de exemplu ? limbajul nostru trebuie sa fie personal, sau trebuie sa vorbim de la institutie la institutie ?
Vorbiti în numele institutiei pe care o reprezentati, dar vorbiti de la om la om. Cel cu care vorbiti reprezinta Biserica, asa ca adoptati o atitudine smerita nu pentru a obtine un raspuns, ci ca sa-l inspire pe el Dumnezeu sa va dea un raspuns. Aceasta depinde si de pozitia celui care cere lucrul acesta ? de la un profesor, de la un parinte, etc. Pozitia ta trebuie sa fie smerita, cinstita sub orice chip. Nu exista libertate fara o inima cinstita, ci doar un fel de a te juca cu ziua de astazi asa cum te-ai jucat si ieri.
Când va adresati trebuie sa cunoasteti si formulele de rigoare: "Înalt Prea Sfintite Parinte" ? asa se vorbeste de la episcop în sus; dar asta se învata usor. De pilda: "Înalt Prea Sfintite Stapâne, venim cu inima smerita sa va întrebam unele lucruri. Daca se poate, iertati-ne ca v-am deranjat". Trebuie sa stiti sa faceti introducerea, ca sa prinda omul curaj, sa-i dai putere de cuvânt. Cuvântul nu este al lui; în parte, este si al tau, pentru ca l-ai cerut cu smerenie si sincer.
Doi insi s-au dus la un parinte sa-i ceara sfat mântuitor, fiinca aveau fiecare câte o neputinta. Dupa ce au vorbit cu parintele, unul a zis: "I-am spus si m-am eliberat de acea neputinta". Celalalt a zis: "Eu i-am spus, mi-a spus ce sa fac, si nu m-am eliberat". "Dar cum i-ai spus? " "Parinte, am nevoie de lucru cutare". "Mai, uite cum am facut eu: am cazut la picioarele lui, cu fata la pamânt, si l-am rugat: "Parinte, fa rugaciuni ca sa ma izbaveasca Dumnezeu de neputinta mea"". Prin urmare, puterea nu e a lui, ci a lui Dumnezeu, si felul tau de a o cere conteaza. Parintele n-avea nevoie sa-ti dea tie sfaturi, ci tu aveai nevoie sa le iei. Întotdeauna, daca te duci sa ceri un sfat, nu e o flatare pentru cel la care te duci.
Apoi, trebuie sa stiti ca metanie se face numai la episcopi, nu si la preoti. Si sa nu va închinati; nu se fac închinaciuni decât la icoane. Trebuie sa se vada ca sunteti totusi cunoscatori.
Asadar, purtati-va smerit. Daca cel la care mergeti va respinge, voi sa fiti la fel ca un câine pe care îl gonesti si apoi, daca îl chemi, vine la loc. Asta ca sa-l puteti câstiga. Bineînteles, depinde si pentru ce va duceti. Eu de multe ori i-am spus episcopului nostru (ÎPS Lucian al Tomisului ? n.r.), pentru ca i-am fost duhovnic pe vremea când era elev la seminar, sa nu tina cont de lingusiri; acestea sunt cele mai scârboase înaintea lui Dumnezeu. Dom'le, prezinta-te cu ce ai tu; nu-ti strica libertatea ca sa câstigi bunavointa cuiva pentru un scop material sau orice alt scop.
Problema divina e o problema de mare cinste interioara. Au fost sfinti traitori nestiutori ! nici "Tatal nostru" nu stiau ! care stapâneau natura fiindca erau cinstiti. Si o exemplificare si mai plastica: într-o mânastire, staretul a vazut un calugar mergând pe sus si si-a zis: "asta are o lucrare". Dupa ceva timp, l-a vazut mergând pe pamânt. Si-a zis: "Sa stii ca asta si-a pierdut lucrarea". L-a chemat si l-a întrebat: "Cum te rugai tu înainte? " "Doamne, nu ma milui pe mine, pacatosul, Doamne, nu ma milui pe mine pacatosul. Si m-am scapat si am zis în biserica, tare, si m-a auzit un parinte si mi-a zis: "Ma, sa nu mai zici asa! Zi Doamne miluieste-ma!", si de-atunci zic asa". Si staretul i-a zis: "Sa zici tot ca înainte". Adica nu este vorba de stiinta aici. Acela era sincer, Îi placea lui Dumnezeu aceasta sfânta simplitate. Oricine ai fi, orice diplome ai tine în buzunarele tale sau în capul tau, daca inima nu este cinstita nu acumulezi, si sigur nici libertate nu ai. Credeti voi ca dracul e liber? Nu! E cel mai muncit, pentru ca nu e în Hristos. Mai mult, e declarat dusmanul lui Hristos. Asa ca nu va temeti de el; e tolerat, nu e o putere. Asadar, nu exista libertate decât în adevar, si adevarul este Hristos, Calea si Viata.
Întâi de toate, în nenorocitul asta de moment istoric suntem aglomerati toti. Odata, un episcop care se dusese într-o vizita canonica i-a întrebat pe cei de-acolo: "Ei, cum merge pe-aici? " "Prost, Prea Sfintite, prost. Acum ati mai venit si Sfintia Voastra..." Deci, toata lumea e aglomerata. În viata trebuie sa cunosti si o tactica de lupta ? sa-ti determini cu precizie pozitia ta, a dusmanului cu care lupti, a distantelor. Fiind întrebat care pacate sunt cele mai primejdioase, Sfântul Antonie spune: "Mândria, lacomia, curvia ! toate acestea sunt". "Dar care este cel mai primejdios dintre ele? " "Pacatul care este cel mai aproape de tine, acela este cel mai primejdios". Prin urmare, avem nevoie sa stiu distanta, sa stiu unde sa-l lovesc. Daca cineva vrea sa ma omoare, nu ma lupt cu cel care i-a poruncit sa ma omoare, ci opresc mai întâi mâna care ma loveste, si apoi ma judec cu celalalt.
În cazul în care eu merg si cer sfat episcopului, dar neputinta mea ma face sa-l clevetesc, pentru ca sunt tulburat de cele ce mi-a spus, ce sa fac?
Daca te-ai dus sa ceri un sfat la un episcop al lui Dumnezeu, raspunsul vine de la Dumnezeu prin acel episcop. Daca nu ti-a convenit, atunci sa stii ca pe Dumnezeu l-ai clevetit. Deci duceti-va ca la omul pe care Dumnezeu îl tine acolo. Nu ne intereseaza faptele lui; nu ne intereseaza ca bem vin dintr-un pahar de pamânt sau de cristal, vinul e tot vin. Harul e har, si nu pentru vrednicie sta el acolo, ci pentru harul pe care i l-a dat Dumnezeu, iar noi la harul acela trebuie sa apelam. Dumneata te duci sa ceri un cuvânt de folos, sa te salvezi, si mai rau te complici judecându-l. A judeca pe cineva, cu atât mai mult un cleric si cu atât mai mult un arhiereu, este foarte grav, pentru ca acest arhiereu câte lucruri binecuvinteaza si salveaza? ! Îmi pare rau ca sunteti stapâniti de aceasta temere fata de mai-mari.
Cel care a pus întrebarea e student la Arte Plastice, vine de la Bucuresti; este iconar si pictor de fresca bisericeasca. În plus, relativ proaspat casatorit cu o doctorita. Eu as întreba, în locul lui, ce i-ati spune unui iconar casatorit cu o doctorita ?
Cine a câstigat, doctorita sau matale? Depinde de educatia fiecaruia. As vrea sa va propuneti sa faceti din doctorita aceasta si o doctorita de suflet, pentru ca dintre toate meseriile, problema duhovniceasca se aseamana foarte mult cu misiunea unui medic, pentru ca si acesta merge pe o psihologie dincolo de cuvinte. Sa va spun un caz. Ati auzit si dumneavoastra de Clémenceau; a fost un om de stiinta francez care a creat o epoca în vremea lui, dar care era ateu. Pe acest Clémenceau l-a calcat o masina si, desigur, a aparut o editie speciala: "Marele Clémenceau lovit", "Marele Clémenceau internat la spitalul cutare, îngrijit de doctorul cutare", care informa lumea în acesti termeni la superlativ. A scapat din accident acest Clémenceau si a spus asa: "Domnule, pe mine nu doctorii acestia m-au facut sanatos, ci o asistenta care s-a ocupat de mine, dar de care n-a vorbit nimeni, nici un ziar". În acest timp, un alt mare om de stat si scriitor a fost si el calcat de o masina, si a vrut sa fie dus la un spital unde erau calugarite. "Dar cum, dumneavoastra, care erati...?!" "Treaba voastra ce credeti, eu vreau sa ma fac sanatos".
Vedeti, mâna aceasta catifelata a doctorului, plecata de la porunca inimii... Stiti dumneavoastra câta nevoie are omul bolnav sa fie întarit? Pentru ca foarte-foarte mult depinde de el vindecarea, nu numai de altii. Ce sa-ti faca doctorii, daca tu nu crezi deloc? Si nu numai un simplu doctor, ci si Stapânul nostru, Dumnezeu. Nu poate sa te mântuiasca, domnule, fara participarea ta. Ti-a dat atât de multe lucruri dumnezeiesti în tine ca sa-L ajuti pe El sa te mântuiasca. Pentru ca El ne-a creat si pentru ca ne iubeste foarte mult, doreste sa ne mântuiasca. Si atunci, iubindu-ne, Îl ajutam sa ne mântuiasca nestând pe loc.